COP vine de la coefficient of performance, în română coeficient de performanță. Este energia termică pe care pompa de căldură o trimite în instalație, împărțită la energia electrică pe care o consumă ca să o facă. Dacă mașina aduce în casă 4 kW de căldură și contorul arată 1, COP-ul este 4: pentru fiecare kWh plătit pe factură, patru ajung la calorifere sau în pardoseală. Pe ceilalți trei îi ia gratis din aerul exterior.

Calculul pornește de la trei măsurători. Pe circuitul de apă se citesc debitul, temperatura pe tur și cea pe retur. Căldura livrată este debitul înmulțit cu diferența de temperatură și cu căldura specifică a apei: 1,72 m³/h cu 5 °C diferență fac 10 kW. Pe partea electrică, un wattmetru măsoară cât absorb compresorul, ventilatorul, electronica și pompele interne. Împărțind primul număr la al doilea se obține COP-ul.

Este cifra care spune cât de bună e o mașină și, într-adevăr, e prima care se compară. Problema e unde se măsoară.

Diferența o face calitatea circuitului frigorific, piesă cu piesă.

• Bateria și ventilatorul. Cu lamele la 2,5 mm distanță și o suprafață de schimb mare, bruma are nevoie de mai mult timp ca să închidă trecerile, iar degivrările sunt mai rare și mai scurte. Am explicat asta în pastila despre spațiul dintre lamele și în cea despre degivrare.
• Diametrul țevilor. Țevile înguste costă mai puțin, dar frânează agentul frigorific: compresorul trebuie să împingă mai tare ca să circule aceeași cantitate de gaz, iar efortul acela în plus se plătește pe factură.
• Vana cu 4 căi. Este vana care inversează ciclul pentru degivrare și pentru răcire. Dacă e mică față de mașină, gazul trece cu greu prin ea și se pierde randament în fiecare oră de funcționare.
• Schimbătorul de apă, la aer-apă. Mai multe plăci înseamnă mai multă suprafață între agent și apă: compresorul poate lucra la o presiune mai mică pentru a da instalației aceeași temperatură, iar COP-ul crește.
• Distribuitorul din plăci. Când există, împarte agentul în părți egale între toate plăcile. Fără el, unele plăci lucrează mult și altele aproape deloc, iar schimbătorul randează ca și cum ar fi mai mic.
• Compresorul și invertorul. Compresorul trebuie ales ca să încălzească iarna, nu adaptat de la răcire (pastila despre compresoare), iar invertorul trebuie să-l lase să lucreze la jumătate de putere aproape tot sezonul, acolo unde randamentul e maxim (pastila despre dimensionare). Și invertorul consumă: o parte din curentul care intră în el devine căldură în componentele lui. Pe mașinile noastre rezidențiale invertorul este din carbură de siliciu (SiC): comută cu pierderi mai mici decât siliciul tradițional, se încălzește mai puțin și lasă mai multă energie compresorului. Este randament câștigat fără a atinge circuitul: diferența dintre SiC și IGBT o explicăm în pastila despre invertor.

Sunt componente care într-o fișă tehnică nu se văd. În COP-ul de laborator cântăresc puțin; în ceața din ianuarie fac toată diferența.

COP-ul este o fotografie la o singură temperatură. SCOP-ul, coeficientul de performanță sezonier, este filmul întregii ierni: norma EN 14825 ia orele unei ierni tipice, le împarte după temperatura exterioară, măsoară COP-ul la -7, +2, +7 și +12 °C și face media ponderată cu orele. Rezultatul spune câtă căldură se obține pentru fiecare kWh electric pe tot sezonul, și de aici vine clasa energetică de pe etichetă.

Pentru aceeași mașină din tabel, SCOP-ul certificat este 5,75 cu apa la 35 °C și SCOP 4,20 la 55 °C. Este numărul de comparat între două pompe de căldură, la aceeași temperatură a apei și același climat: fișa Keymark îl dă pentru climatul mediu și, când există, pentru cel rece. Dar și SCOP-ul se naște în laborator, din aceleași încercări despre care vorbeam mai sus: spune cine e mai eficient, nu cât vei consuma tu în casa ta.

În Germania „Energieeffizienz Wärmepumpe”, eficiența energetică a pompei de căldură, se caută de 260 de ori pe lună. Pe etichetă nu apare SCOP, ci eficiența sezonieră ηs: SCOP împărțit la 2,5, factorul cu care Europa transformă curentul în energie primară, minus 3 puncte pentru reglaj.

Clasa depinde de acest număr și de temperatura apei. Cu apă la 35 °C, ca la încălzirea în pardoseală, A+++ înseamnă cel puțin 175%; cu apă la 55 °C, ca la calorifere, cel puțin 150% (Regulamentul UE 811/2013; eticheta de azi e folosită din 26 septembrie 2019). Kita X are 221,5% la 35 °C și 172,7% la 55 °C: A+++ în ambele cazuri.

Două aparate în A+++ pot fi totuși foarte diferite: clasa e o treaptă și nu spune cu cât depășește aparatul pragul. Ca să le compari, te uiți la SCOP sau la ηs, la aceeași temperatură a apei și în același climat.

• În ce condiții e dat COP-ul: aer, apă, sarcină plină sau parțială. Un COP fără condițiile alături nu spune nimic.
• Cine l-a măsurat: o certificare HP Keymark sau un laborator independent valorează mai mult decât o cifră din catalog.
• SCOP-ul la 35 și la 55 °C, nu doar la 35.
• Puterea livrată la -7 °C: o mașină poate avea un COP bun și să nu aibă destulă putere când e nevoie.
• Greutatea, care spune câtă baterie și cât schimbător sunt înăuntru (pastila despre aerul condiționat și pompa de căldură).
• Pasul lamelelor și cum gestionează degivrarea.
• Până la ce temperatură a apei ajunge fără rezistențe electrice.